Satanismul spiritual urmareste evolutia rasei umane in divinitate.
Ei respecta legea, nu fac nici o actiune ilegala. De asemenea, ei spun ca niciodata Satan sau un demon nu va cere satanistului sa faca rau lui sau oricareri alte fiinte. Satanismul spiritual e o religie ce iubeste viata.

Nu antisocial e termenul cel mai potrivit, ci antihrism. Orice satanist spiritual are datoria de a lupta contra crestinismului, daca vrea ajutor de la Satan. Nu poti obtine nimic pe degeaba. Antihrismul nu e ceva ilegal, ce auzi la TV si vezi in ziare, cu profanat, sacrificii umane si sangeroase, crime... Sunt doar copii teribilisti, nu satanisti. Dar daca trebuie neaparat sa-i clasificam ca satanisti, le spunem satanisti rebeli. Ratati.
Antihrismul se bazeaza prin lupta de "deschidere a ochilor" crestinilor, pentru a-i face sa vada ca Satan e adevaratul creeator, iar Dumnezeu e un inamic. Merg pe fundatii foarte solide, de aceea daca studiezi cu atentie si ai si un pic de credinta slaba (chiar scria pe Joy of Satan: before reading, forget what you have been taught about Satan, they are all lies) poti sa crezi, pentru ca pare foarte logic si bine motivat.

nullbyte,ce varsta ai?Si cat timp ai frecventat acest cerc de satanisti?Si cum ai ajuns sa frecventezi astfel de cercuri?

Sper ca nu pun prea multe intrebari .Este intimitatea ta pan` la urma .

14 ani (15 pe Feb 28), nu judeca dupa varsta.
Am fost satanist ... 5 sau 6 luni in total parca :|
Ce cercuri sa frecventez? Covenuri? (Coven = grup de satanisti spirituali ce lucreaza impreuna cu energia pentru a o mari) Nu.

Studiam de acasa, lucram singur. Joy of Satan era ghidul meu.

Cred ca cea mai mare influenta in viata mea a avut-o black metalul (da, inca ascult dar nu asa des). Black Metal mi-a trezit interesul pentru ocult & satanism. Am avut o mare surpriza cand am citit despre Satan, erau lucruri noi, ce contraziceau versiunea biblica a lui Satan.

Dar, la fel ca si demonii, urat sau frumos, bun sau rau, are intentii ascunse. Iti pot spune ca sunt chinuit "la intensiv" de cand am renuntat la satanism.
Cum mi-a zis si Agkelos odata, diavolul uraste oamenii care pleaca de la el, oamenii care ii pot vedea scopurile ascunse.

...si nu a gasit o metoda mai potrivita sa primeasca mai mult decat sfidandu-si creatorul. El care (evoluand) a ajuns sa fie cel mai mare intre ingeri, cel care statea tot timpul langa Dumnezeu, nu a avut o idee mai buna de evolutie decat sa se bosumfle si sa nu-l mai asculte pe Dumnezeu

Din Rai pe pamant? Sau din Eden pe pamant? Sau de pe pamant pe pamant? Anyway, aici e alta discutie lunga.

Daca Lucifer vroia mai mult decat i s-a oferit, de ce sa fi luat o atitudine care l-ar fi lasat fara ceea ce avea deja? Nu ti se pare ciudat? Nu ti se pare ca lipseste ceva? Eu zic ca nu trebuie sa fi geniu ca sa sesizezi asta.

Acel ceva trebuie sa il cauti, nu sa il ignori si apoi din ignoranta sa tragi concluzii pripite. Studiul adevarului presupune multa rabdare. Multe informatii lipsesc. Unele nu au fost date, altele s-au pierdut in timp. Trebuie sa iti pui atat ratiunea cat si intuitia la treaba daca vrei sa intelegi ce se intampla sau ce s-a intamplat.

Apocrifa lui Adam si a Evei, Enoh I si Enoh II sunt necesare daca vrei sa faci un studiu concret. Nu sunt suficiente nici de departe, dar se apropie foarte mult de adevar.

E interesant cum unii se joaca cu cuvintele iar altii ii cred neconditionat. Iisus a spus "Cauta si vei gasi". Daca vrei sa fi un crestin adevarat trebuie sa cauti adevarul. Doar preluand informatiile oferite de alte persoane nu poti evolua in cunoasterea adevarului. Chiar daca acele persoane care le iei ca etalon ar cunoaste adevarul si ar fi bine intentionate, limbajul limiteaza si denatureaza informatia. Trebuie sa studiezi mult si sa iti folosesti din greu intuitia daca vrei sa evoluezi.

Dumnezeu stie tot ce se intampla, tot ce exista, si tot ce a existat. De unde sa stie el ceva ce nu exista? Spui ca ai studiat... explica-mi logic cum se poate trage concluzia clara ca Dumnezeu stie tot ce urmeaza sa se intample.

Prin asta nu spun ca Dumnezeu nu poate prevedea unele chestii. Chiar si noi ca simpli oameni putem prevedea in anumite situatii ceea ce urmeaza sa se intample. Dumnezeu care e net superior noua poate face mult mai multe lucruri care noi nu putem nici macar sa ni le imaginam. Ce vreau sa spun e ca din unele afirmatii facute de unele persoane se trag concluzii ferme, concluzii care de fapt nu au nici o legatura cu scopul afirmatiilor folosite apoi intr-un context diferit ca axiome. Din moment ce nu exista o descriere clara a lui Dumnezeu, si nici nu poate fi facuta una, eu zic sa te gandesti foarte bine inainte sa afirmi ce poate si ce nu poate face Dumnezeu. Tot ce putem face e sa presupunem, exact asa cum putem doar presupune ce avea in gand cand ne-a creat, cand l-a creat pe Lucifer, sau cand a actionat in anumite moduri.

Din asta ce sa inteleg? Ca pentru tine raul si pacatul sunt una si aceeasi chestie?

Binele si raul sunt concepte abstracte si relative. Daca le confunzi risti sa nu intelegi nimic din biblie. Mai mult chiar, cum poti discuta despre bine si rau cand nu stii scopul pentru care a fost creat omul? Tragi concluzii ferme fara sa ai axiome batute in cuie

1. DACA nu e atotatestiutor inseamna ca El nu corespunde cu ceea ce crezi TU despre el, in nici un caz ca el nu exista sau ca nu ar fi creatorul nostru.
2. Dumnezeu are constiinta proprie. Poate actiona cum vrea. El nu este bine sau rau. El nu este un concept ca sa poti spune ca e un concept bun sau unul rau. Daca vrei sa-L descri pe Dumnezeu trebuie sa-L limitezi. Pana acum din toate "limitarile" care le-am auzit cea mai aproape de adevar mi se pare "Dumnezeu este lumina". Dumnezeu este bun sau Dumnezeu este rau sunt doar afirmatii care fie se refera la o anumita situatie, fie vin din partea unei minti atat de limitate incat sa creada ca e mai inteligenta decat ceea ce o pune in miscare.
3. Noi inca nu suntem capabili sa ne intelegem in totalitate. Ai pretentia sa il intelegi pe Dumnezeu? Cum poti vorbi despre desavarsirea lui Dumnezeu cand nu poti fi in stare sa iti dai seama cine esti tu (ca EU). Spui ca ai studiat mecanica cuantica. Ar trebui sa intelegi exact la ce ma refer. TU nu te poti defini sub nici o forma... nici macar fizic. De TU/EU ca entitate imateriala ce sa mai discutam? Cand nu ne putem defini sub nici o forma cum sa putem pune la indoiala desavarsirea lui Dumnezeu incearca inainte de toate sa vezi clar care sunt datele problemei. Nu te arunca cu capul in fata sa faci afirmatii concrete si sa tragi concluzii imbatabile atata timp cat nu stapanesti in totalitate axiomele.

Ambele sunt adevarate, trebuie doar sa vezi punctele care le unesc



Ca o mica adaugare, ma lovesc din nou de aceeasi problema de care ma lovesc de fiecare data cand am de-a face cu o persoana informata. Daca vrei sa discutam, o fac cu cea mai mare placere. Singura rugaminte e sa iti separi ideile si sa le discutam pe rand. Daca iti pui intr-un singur post toate ideile e imposibil sa iti dau un raspuns concret si coerent. De dragul coerentei posteaza o idee si dupa ce am lamurit-o treci la alta. Doar asa putem forma un dialog constructiv

Bine.Sa transam aceasta discutie legata de existenta sau non-existenta lui "Dumnezeu".Cum am mai zis: eu personal sunt in dilema(si cred ca asa voi ramane pana ce voi muri) deoarece in prezent nu pot dovedi riguros si categoric nici una nici alta.In primul rand nu imi pot dovedi mie insumi,propriei mele constiinte.

Daca vrei sa continuam acest dialog trebuie in primul rand sa dam o definitie consistenta acestui concept,acestui termen (prin excelenta vag si ambiguu).

Ideal ar fi fost sa stam fata in fata sa discutam.E o discutie destul de complexa si este cam anevoios sa dialogam prin intermediul unui forum.

This post was last modified: 10-06-2008 06:10 AM by dtbd1916.

Incep cu ultima ta afirmatie pentru ca e cea care "ma doare" cel mai tare.

Ca sa putem purta o discutie despre un subiect atat de vast discutia fata in fata ar fi cea mai buna pentru ca o discutie niciodata nu se poarta doar la nivelul cuvintelor. Chiar de am fi fata in fata am fi limitati la conceptul de cuvant. Cum suntem pe forum va trebui sa discutam mult mai mult pana sa fim siguri ca persoana cu care dialogam intelege exact ce vrem sa spunem.

Oricum, in lipsa de altceva trebuie sa ne multumim cu atat

Dupa cum am dat de inteles si mai sus, nu il putem cuprinde cu mintea pe Dumnezeu. E mult prea mare pentru noi. Sunt oameni care l-au cunoscut pentru ca El a vrut asta si oamenii aceia merita tot respectul. Noi, pana sa il cunoastem, trebuie sa ne multumim cu ceea ce putem vedea.

Argumente pro si contra Lui exista si toate au un punct comun: limitarea. Nu poti demonstra nici existenta lui Dumnezeu nici inexistenta lui decat daca limitezi discutia sau studiul/cercetarea. E un punct de pornire, dar intotdeauna trebuie sa avem in vedere aceste limitari ale propriei persoane si a modului de a fi daca vrem sa intuim (ca de intelegere desavarsita nu incape vorba) ceva ce e mai mare decat noi.

Ca sa avem totusi un punct comun iti spun cum il vad eu pe Dumnezeu. Iti prezint un mic rationament. Nu e tocmai modul in care l-am inteles eu pentru ca, din pacate, trebuia sa ma dau de multe ori cu capul de pereti pana sa vad ceea ce era sub nasul meu.

Daca ne uitam in jurul nostru putem vedea diferite nivele ale existentei din care putem deduce un soi de stari ale constiintei. Putem incepe discutia cu copacii care am putea sa-i vedem ca niste masinarii consumatoare fara personalitate. Nu stiu ca au nevoie de hrana, nu stiu ca au nevoie de apa... atata timp cat au minerale si hrana cresc si se inmultesc. Cand nu mai au, nu cresc iar daca au prea putin isi consuma resursele pana mor fara sa fie constienti de asta.
Un hamster, spre deosebire de un copac, se afla pe un alt nivel. E constient ca trebuie sa se hraneasca, sau cel putin are instincte care sunt tot o forma a constiintei. Spre deosebire de un hamster, cainele are chiar mai mult... stie sa latre, isi poate forma tehnici de lupta etc. Spre deosebire de caini, omul poate abstractiza la niste nivele fenomenale, poate forma strategii pe baza abstractizarii, strategii care un caine nu le va intelege niciodata asa cum un hamster nu va intelege niciodata "filosofia" latratului si cum copacul nu va intelege niciodata nevoie de hrana si nu va alerga de colo-colo in cautarea mineralelor si a apei.

Poate nu am dat cele mai bune exemple, dar cred ca ai prins ideea. Ce am vrut sa subliniez cu acest mic exemplu e ca se poate observa o delimitare a constiintei si se poate crea un oarecare sablon de gandire care nu poate fi depasit prin propriile puteri.

Noi cand discutam de Dumnezeu discutam despre cel care ne-a creat, deci discutam despre ceva care e mult deasupra noastra, ceva ce are o capacitate de intelegere atat de mare incat a reusit sa ne faca pe noi in toata complexitatea noastra - exact asa cum si noi la randul nostru putem face roboti, aplicatii etc. Deci, prin analogie, putem deduce ca NU il putem intelege pe Dumnezeu indiferent de abordare, chiar daca El ne poate intelege si stie sigur ce face fiecare "bit" al nostru.

Bun, pana aici am prezentat un rationament care poate fi folosit ca platforma pentru o posibilitate, dar asta nu demonstreaza existenta a ceva mai mare decat noi.
De aici lucrurile se pot complica putin. Pe de o parte putem merge pe vorba romanului, Ex nihilo nihil, adica din nimic nu iese nimic. Daca nu exista ceva nu puteam exista nici noi. Asta e o ratiune suficienta pentru unii (acum si pentru mine) de a accepta ideea ca exista Dumnezeu sau, sau un creator net superior noua. Ceva trebuia sa existe dintotdeauna sub o anumita forma in acest univers pentru ca altfel in momentul de fata nu ar fi existat nici forumul de fata nici noi sa stam sa filosofam.

Pe de alta parte putem nega existenta unei constiinte superioare, dar sincer ceva mai ignorant decat aceasta varianta nu pot gasi. Sa negam faptul ca exista ceva care guverneaza intregul univers inseamna sa acceptam faptul ca noi nu existam pentru ca daca nu ar exista ceva (sau cineva) care sa coordoneze totul nu am fi putut exista, nu am fi putut lua viata. Pe de alta parte, presupunand ca nu e suficienta ratiunea din fraza anterioara (care e data la repezeala ca sa putem discuta in detaliu ce urmeaza), exista un alt punct de vedere coerent? Stiinta inca nu a fost capabila sa ofere o solutie coerenta, un explicatie care sa isi pastreze logica de la inceput pana la sfarsit, o explicatie care sa ne spuna sau cel putin sa ne dea de inteles cine suntem, ce cautam aici si incotro ne indreptam. Nici nu va putea vreodata pentru ca o explicatie stiintifica se rezuma la ceea ce exista deja fara a accepta ceva ce nu poate intelege, exact asa cum si un caine poate intelege de ce hamsterul cauta hrana dar nu intelege nimic si nici macar nu-si va putea forma o idee daca ii vei spune ca a=1 cand a-1=0.

Mergand mai departe pe baza ratiunii prezentate eu spun ca existenta unui "ceva" care ne guverneaza e singura explicatie logica, "ceva" care trebuie sa ne fie net superior pentru ca are capabilitatea sa modifice totul in asa fel incat noi sa evoluam fara ca lucrurile care nu le putem controla sa ne afecteze intr-un mod vizibil.

Acu' am demonstrat sumar ca exista un Dumnezeu, se pune problema: Cine sau ce este Dumnezeu? O explicatie logica ar fi imposibila datorita faptului ca incercam sa intelegem ceva ce ne e superior noua. Deci pot spune ca din punct de vedere logic incercam sa formam o teorema fara a avea datele complete si chiar mai mult fara a stii concret care si cate sunt datele complete. Singurul mod de a-L cunoaste pe Dumnezeu sau de a intelege ce anume e dincolo de noi e prin metode empirice, prin experimentare.

Unii reusesc sa il accepte pe Dumnezeu fara a experimenta. Reusesc sa vada mana lui Dumnezeu in interiorul lor fara a avea nevoie de alte argumente. Altii, asa cum sunt eu si probabil si tu, au nevoie de explicatii logice care sa dea cel putin un punct de pornire valid. Cei care sunt in situatia asta au o singura alternativa si anume sa experimenteze pana cand gasesc ceva concret. Care e modul de experimentare? Asta depinde de fiecare in parte. Metodele sunt mult prea multe pentru a le putea insira. Sunt care se roaga si spun tot felul de rugaciuni diferite pana cand gasesc ceva concret sau se dau batuti. Altii urmeaza ideea subliniata de multe ori de sfintii parinti si anume contemplarea lucrurilor care ne inconjoara - actiune care ne ofera o cunoastere intuitiva asupra lui Dumnezeu. Altii, cum e si in cazul meu, prefera sa ia fiecare religie in parte si sa o studieze sa vada care sunt punctele principale si incotro duce fiecare chestie.

Cum pot fi sigur doar de calea care am urmat-o si anume experimentarea mai multor religii e singura care o prezint, dar modul de experimentare difera de la om la om. Prezint totul sumar ca sa prinzi ideea si nu neaparat in ordinea in care s-a intamplat fiecare chestie din viata mea ci in ordinea care convine cel mai mult explicatiei si ideii care vreau sa o subliniez.

Eu am inceput ca ortodox educat. Nu am fost multumit si am lasat-o balta. Am dat de yoga, apoi taichi, apoi ninjutsu cu practica kuji kiri iar intr-un final am ramas la yoga pentru ca asta era singura care imi satisfacea toate curiozitatile si singura care ma ajuta sa gasesc intuitiv adevarul. In timp, dupa cum pot afirma toti yoghinii e inevitabil, am ajuns la hinduism. Hinduismul impreuna cu yoga m-au ajutat sa inteleg mai bine ce se intampla in jurul meu si sa inteleg ca mai exista ceva deasupra noastra, ceva ce nu putem percepe in totalitate. Bineinteles, in timp ce practicam yoga (vreo 10 ani) studiam si alte religii (Buddhism, Nagualism, Satanism si multe alte curente religioase care nu s-au concretizat in dogme).
Deci, pot spune ca yoga a fost cea care mi-a deschis ochii... dar cum niciodata nu m-am multumit sa accept ceea ce observ si intotdeauna trebuia sa inteleg perfect situatia in care eram am inceput sa am indoieli asupra invataturii primite.
Dupa ce m-am indepartat de yoga incercand sa gasesc singur cine sau ce e deasupra noastra am ajuns in niste momente nasoale, dar care mi-au confirmat inca o data ca exista chestii subtile carora nu le dam importanta dar care ne guverneaza existenta.
Nu are sens sa explic ce am mai studiat si ce am mai facut intre timp, cert e ca atunci cand, dupa mai multi ani in care am experimentat, am reinceput sa citesc biblia si alte carti ortodoxe dintr-o data au inceput toate sa se lege. Biblia a fost singura "prezentare" coerenta a existentei, singura care putea sa imi ofere o idee, o explicatie si o cale de urmat. Mai departe ortodoxia a fost singura care m-a ajutat in calea care am ales-o, singura care mi-a oferit si rezultate intr-adevar evidente si palpabile, nu doar abureli din lumea astrala cum am primit pana in acel moment. Adica am inceput sa inteleg logic ceea ce pana atunci am inteles doar intuitiv. Chiar mai mult, mi-am dat seama de ce inainte, cand practicam yoga, eram limitat iar acum singura mea limita e credinta in Dumnezeu. Bineinteles, avand deja o baza informationala si experimentala pregatita am reusit sa imi dau seama ce anume e hinduismul (apocrifa lui enoh, nagualismul si hinduismul timpuriu au foarte multe puncte comune) si de ce monahii cu putere duhovniceasca sunt atat de inversunati in lupta impotriva "yoga".

Asta a fost pe scurt calea care am urmat-o. E o metoda empirica de demonstrare a existentei lui Dumnezeu, dar in cazul meu a avut efect. Am inteles cine e Dumnezeu si cum pot "dialoga" cu el. Daca e sa luam concret, punct cu punct, niciodata nu voi putea demonstra logic existenta lui Dumnezeu asa cum nici altii nu vor putea demonstra inexistenta Lui. Cert e ca am incercat mai multe lucruri pana am gasit ceea ce am cautat. Acum, cand mi-am dat seama ce cautam de fapt, nu ma mai intereseaza teoriile pro si contra existentei lui Dumnezeu. Stiu ce am cautat, stiu ce am gasit, si stiu exact starea in care sunt. Restul sunt doar detalii nesemnificative.

Chiar daca pare mult text, e doar prezentare scurta a ceea ce e Dumnezeu sau cel putin a ceea ce e Dumnezeu asa cum l-am inteles eu. Oricum, daca citesti atent cred ca e suficienta informatie ca sa putem avea un punct de discutie comun, un punct care sa il putem folosi si la care sa ne putem raporta cand discutam o anumita tema sau situatie.

Daca ai intrebari sunt dispus sa iti raspund. Daca nu, astept sa imi spui cum vezi tu lucrurile (daca consideri ca e cazul) sau putem incepe discutia pe fiecare idee in parte, din cele prezentate in postul tau sau altele.

eu prefer sa cred in bine si rau .. si sa incerc sa fac cat mai mult bine .. nu zic ca d-zeu exista sau nu, oricum nu conteaza nu? pt ca daca exista nu vad cum poti gresi in fata unei entitati care stie deja ce o sa faci si stie toate "pacatele" din viitorul/prezentul/trecutul tau

parerea mea

Foarte buna observatia deathrip3r.Tocmai astfel de lucruri ma fac pe mine sa ma indoiesc profund ca ar exista cu adevarat asa ceva.Notiunea de entitate atoatestiutoare este un non-sens.

This post was last modified: 10-06-2008 09:18 PM by dtbd1916.

Cu existenta lui Dumnezeu nu Stiu ce sa zic ..... Daca exista de ce nu l-a vazut nimeni ???? Iar daca nu exista de ce au murit atatia (in trecut pe vremea Imperiului Roman) pentru aceasta credinta ,Crestinismul, ??? Faza cu Dumnezeu este incerta .......

This post was last modified: 10-06-2008 10:23 PM by Gabytzu' .

^Iisus Hristos nu a fost vazut de absolut nimeni ? Eu zic ca da.